Ca idee, tanti vorbea numai cu la-acel-moment-inca-sotul. Inclusiv cand eram amandoi in camera si l-a intrebat pe el, de pe scaunul de langa mine, si sotia e de acord, da? La fel si discutia despre vizita de la autoritatea tutelara si cum n-aveti de ce sa va faceti probleme, numai la tigani fac urat. Ca stiti ca aia isi lasa copiii nu stiu cum, au mizerie in casa, etc.
In fine, trecem peste, sa zicem ca e irelevant in contextul divortului, a fost doar un car de nervi bonus pentru mine. De evitat, totusi.
A doua greseala a fost ca am ales pe cineva care, cel putin din cate am apucat sa vad, nu se intalnise prea des cu procedura de divort. Pentru ca mi-a bulit jumate de vacanta, chemandu-ma in Bucuresti pentru ca, chipurile, a gresit o cifra in numerotarea actelor, De fapt, necunocand procedura si facand lucrurile dupa ureche, a depus cererea catre Autoritatea Tutelara la un alt sector decat cel in care locuiam. Fapt pentru care, in mijlocul lui iulie, la peste 35 de grade zilnic in Bucuresti, trebuia fie sa ma duc la Sectorul 3 la primarie sa le explic alora ca de fapt locuiesc in Sectorul 1, evident cu niste acte tarate dupa mine, fie sa ma duc la ea sa refaca actele.
Ca fapt divers, acelasi de mai sus, dupa ce am sunat sa-i spun ca m-au sunat de la sectorul 3 si a incurcat actele, a ramas ca vorbeste direct acolo si ma suna inapoi. Ghici pe cine a sunat? Da, pe sot.
(Nu mai zic ca a incercat sa ma convinga sa imi declar domiciliul in alta parte, ca e mai usor cu actele. Daca n-as fi citit si codul de conduita pentru notarii publici si nu mi s-ar fi facut o sila crunta, poate ma gandeam sa fac o plangere, ceva. Momentam ma bucur doar ca am scapat de ea.)
Trecand si peste acest mic obstacol, ajungem unde voiam de fapt, pentru ca in toate cautarile mele pe net nu am gasit o descriere a vizitei pe care Autoritatea Tutelara o face parintilor, in cazul in care e vorba si de un copil la mijloc. Iata, deci, cum fu la noi:
Am fost sunata de doamna x, de la Autoritatea Tutelara. (X pentru ca nu ii mai stiu numele, nu pentru ca i-as proteja identitatea) S-a prezentat, m-a intrebat cateva chestii de baza gen asa e, am decis sa divortam la notar de comun acord, copilul va locui cu mine la adresa y. I-am confirmat, mi-a comunicat ziua in care o sa vina. A intrebat daca copilul stie de separare, mi s-a parut o intrebare buna. M-a rugat sa fie si sotul de fata, daca se poate, pentru ca din cauza incurcaturii tanticii de mai devreme ne apropiam de cele 30 de zile limita pentru pronuntarea divortului, si ar fi vrut sa rezolvam in timp util. Am stabilit intalnirea miercuri, la 9 dimineata trebuia sa fie la noi.
A venit la 9 si-un pic. Am invitat-o in sufragerie, unde a si decurs cam 90% din discutie. S-a prezentat, l-a cunoscut pe Dav si i-a spus ca ne poate lasa singuri acum pentru ca o sa stam un pic de vorba.
A scos caietelul, ne-a cerut buletinele si certificatul de nastere al copilului pentru date si s-a apucat de scris. Intrebarile au fost, in prima parte, decente. Vroia practic confirmare pentru ce am scris amandoi adultii in declaratia de divort. Nu a intrebat de ce ne-am despartit, nu a pus intrebari incomode referitoare la relatia dintre adulti.
La un moment dat a luat-o usor pe aratura. Tot cu maxim de bun simt, de altfel.
A venit si Dav si a inceput sa vorbeasca cu el. Ce mai faci? Cum e scoala*? Pe cine iubesti cel mai mult - gen. A aflat ca mami e cea "permisiva" si tati e cel "sever". Cu ghilimele pentru ca astea au fost etichetele ei.
A intrebat daca tati il bate. Copilul a zis nu, tac-su a zis nu, eu am zis nu. Ei bine, a fost usor dezamagita de acest aspect.
*Pentru cei care se gandesc la homeschooling sau unschooling, va spun din start ca, cel putin la noi, nu ar fi iesit bine. Am amanat divortul cativa ani tocmai din acest motiv, ca sa nu existe subiectul cu scoala in discutie, sa poata ridica probleme. Ei bine, 3 sferturi din discutia pe care a avut-o cu Dav a fost despre scoala. Si a continuat-o si cu noi.
I-am spus ca suntem foarte multumiti de scoala, ca e una libera, ca e tratat cu respect, etc. Nu mai stiu cum a venit in discutie problema temelor, dar s-a aratat dezamagita si de acest aspect. N-avea teme!
Apoi l-a rugat pe Dav sa ii arate camera lui. S-a uitat usor incurcata la dezastrul de pe biroul lui (unde, evident, eu facusem deja curat)
Undeva in incheiere ne-a explicat, prieneste de altfel, si cu acelasi bun simt, ca o scoala asa permisiva plus domiciliul la o mama asa permisiva, bonus un tata nu suficient de sever, sunt premisele ideale pentru un copil care o va lua razna. De la abuz de substante, la gasti de adolescenti care se-nhaiteaza in cele mai dubioase activitati.
Inca refuz sa ma gandesc ca aceeasi asistenti sociali sunt cei sunati in cazul in care un copil e batut de adulti, in numele iubirii, bine inteles, caci asa se intampla toate.
Cand am terminat si cu sfaturile binevoitoare, ne-a rugat sa mearga pana la baie, nu stiu daca chiar ii venea :D, sau voia sa mai vada din casa (just because you're paranoid, it doesn't mean they're not after you). Fix inainte sa plece ne-a spus ca, din cauza timpului foarte scurt, se va grabi sa fie gata dosarul astazi, sa il dea la semnat si maine - joi, sa plece spre notar, unde trebuia sa fie gata tot dosarul de divort luni dimineata. Dar fiindca trebuie trimis prin posta, poate reuseste unul din noi sa treaca sa il ia in plic sigilat joi dimineata si sa il lase la notar, sa fim siguri ca din cauza postei nu ratam termenul de 30 de zile.
Per total, femeia a fost extrem de binevoitoare, a avut grija sa nu ne puna, nici pe noi, nici pe copil, in situatii prea incomode, si-a dat toata silinta sa nu deranjeze mult. Daca nu era convinsa ca bataia e cea care va salva lumea, avea sanse sa imi si placa.
Ca idee, dosarul de la ea era un A4, cu un fel de declaratie a ei in care erau prezentate faptele - datele noastre de identificare, decizia comuna de a divorta, domiciliul copilului dupa divort, scoala la care este inscris copilul, dreptul de vizitare - de comun acord, valoarea pensiei alimentare si faptul ca Autoritatea Tutelara a investigat cele de mai sus si nu se opune deciziei noastre.
Ultima dezamagire legata de divort a fost faptul ca, spre deosebire de certificatul de casatorie care e rozaliu si plin de floricele :D, certificatul de divort e un A4 scos la imprimanta care incepe cu CERTIFICAT DE DIVORT. Se pare ca pana la urma finalul nu e asa glorios ca inceputul :).
___________
Edit ca mi-am amintit si e prea tare. Daca reusiti sa gasiti un notar care stie, cat de cat, sa foloseasca un calculator, ar fi excelent.
La mine tot raul a fost spre bine cand toate emotiile de dinainte finalului au fost relaxate definitiv de la patratelul ala cu X si OK care ii tot aparea notaritei pe ecran si nu o lasa sa printeze marele certificat.
Fata, iar face asta figuri. Nu stiu ce naiba imi zice si imi tot apare patratelul asta. Si are doar X si OK.
A, stiu, ati descarcat poze. Si cand ati scos cardul ati uitat sa ii ziceti inainte.
Nu in asta, nu, n-am descarcat nici eu nici Roby.
Atunci mai bine il lasam asa, sa nu ne strice ceva la certificat.
Gen.
